Rănile sufletului se deosebesc de celelalte prin aceea că se acoperă,
dar nu se închid; mereu dureroase, mereu gata să sângereze când le
atingi, ele rămân în inimă, vii şi deschise. (Alexandre Dumas)
Se spune ca timpul vindeca toate ranile. Se spune ca trebuie sa lasi timpul sa treaca pentru ca timpul aduce cu el uitarea. Am asteptat mult timp sperand ca ranile mele sa fie vindecate. E la fel ca in prima zi, aceleasi ganduri, aceleasi sentimente, aceleasi intrebari, aceeasi neputinta de a intelege, aceleasi amintiri ... amintiri frumoase, amintiri ale unor zile pline de soare si de speranta, amintiri urate, ale unor momente grele.
Am auzit de multe ori ca "timpul le rezolva pe toate", dar am realizat, in schimb, ca intotdeauna durerea unui om va fi cea mai mare. Doar pentru ca e a lui.
Timpul va trece in zadar, nu ma va ajuta cu nimic trecerea lui. Timpul nu va vindeca ranile. Niciodata nu voi ajunge la resemnare,
niciodata nu voi putea concepe ca nu va mai exista viitor, ci doar
trecut; niciodata nu voi putea uita caci ceea ce a fost mi se va
intipari si mai adanc in minte pentru ca retraiesc zi de zi acele momente.
Nu, timpul nu vindeca, timpul doar trece.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu